mântuit

română

Etimologie

Din a (se) mântui.

Pronunție

  • AFI: /mɨn.tu'it/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
mântuit
Singular Plural
Masculin mântuit mântuiți
Feminin mântuită mântuite
Neutru mântuit mântuite
  1. (pop.) scăpat, salvat; dezrobit.
  2. (în limbaj bisericesc) izbăvit de păcate.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.