mântuință
română
Etimologie
Din a (se) mântui + sufixul -ință.
Pronunție
- AFI: /mɨn.tuˈin.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului mântuință | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | mântuință | mântuințe |
| Articulat | mântuința | mântuințele |
| Genitiv-Dativ | mântuinței | mântuințelor |
| Vocativ | mântuință | mântuințelor |
- (înv.) mântuire.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.