mânecuță

română

Variante

Etimologie

Din mânecă + sufixul -uță.

Pronunție

  • AFI: /mɨ.ne'ku.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
mânecuță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mânecuță mânecuțe
Articulat mânecuța mânecuțele
Genitiv-Dativ mânecuței mânecuțelor
Vocativ mânecuță mânecuțelor
  1. diminutiv al lui mânecă.
  2. (la pl.) un fel de manșete (detașabile) lungi până la cot, care se poartă peste mâneci, pentru a le proteja.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.