mâncărici
română
Etimologie
Din mâncare + sufixul -ici.
Pronunție
- AFI: /mɨn.kəˈriʧʲ/
Substantiv
| Declinarea substantivului mâncărici | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | mâncărici | invariabil |
| Articulat | mâncăriciul | invariabil |
| Genitiv-Dativ | mâncăriciului | invariabil |
| Vocativ | mâncăriciule | invariabil |
- (fam.) mâncărime.
Expresii
- A avea mâncărici = a nu avea astâmpăr, a nu putea sta liniștit
- A avea mâncărici la limbă = a fi foarte vorbăreț
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.