mânare
română
Etimologie
Din a mâna.
Pronunție
- AFI: /mɨ'na.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului mânare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | mânare | mânări |
| Articulat | mânarea | mânările |
| Genitiv-Dativ | mânării | mânărilor |
| Vocativ | mânare | mânărilor |
- acțiunea de a mâna și rezultatul ei; mânat.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.