luptare

română

Etimologie

Din a lupta.

Pronunție

  • AFI: /lup'ta.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
luptare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ luptare luptări
Articulat luptarea luptările
Genitiv-Dativ luptării luptărilor
Vocativ luptare luptărilor
  1. (înv.) acțiunea de a (se) lupta; luptă.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.