luncă

română

Etimologie

Din slavă lonka. Semantismul este normal, confer și latină palus > pădure.

Pare inutilă ipoteza unui *lanka preromanic.

Pronunție

  • AFI: /'lun.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
luncă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ luncă lunci
Articulat lunca luncile
Genitiv-Dativ luncii luncilor
Vocativ ' '
  1. porțiune inundabilă de teren, situată de-a lungul unei ape curgătoare și caracterizată printr-o vegetație specifică.
  2. pădurice situată pe malul unei ape; zăvoi.


Traduceri

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.