locativ

română

Etimologie

Din franceză locatif.

Pronunție

  • AFI: /lo.ka'tiv/


Substantiv


Declinarea substantivului
locativ
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ locativ locative
Articulat locativul locativele
Genitiv-Dativ locativului locativelor
Vocativ locativule locativelor
  1. caz al flexiunii nominale în unele limbi, care arată locul unde se petrece acțiunea verbului.


Traduceri


Adjectiv


Declinarea adjectivului
locativ
Singular Plural
Masculin locativ locativi
Feminin locativă locative
Neutru locativ locative
  1. privitor la casele închiriate; al caselor închiriate.

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.