limbuță

română

Etimologie

Din limbă + sufixul -uță.

Pronunție

  • AFI: /lim'bu.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
limbuță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ limbuță limbuțe
Articulat limbuța limbuțele
Genitiv-Dativ limbuței limbuțelor
Vocativ limbuță limbuțelor
  1. diminutiv al lui limbă.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.