libela

română

Etimologie

Din franceză libeller.

Pronunție

  • AFI: /li.be'la/


Verb


Conjugarea verbului
libela
Infinitiv a libela
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 libelez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să libeleze
Participiu libelat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) (livr.) a redacta (corect) un act juridic sau administrativ.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.