lecuire

română

Etimologie

Din a lecui.

Pronunție

  • AFI: /le.ku'i.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
lecuire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ lecuire lecuiri
Articulat lecuirea lecuirile
Genitiv-Dativ lecuirii lecuirilor
Vocativ lecuire lecuirilor
  1. acțiunea de a (se) lecui și rezultatul ei; vindecare, tămăduire, însănătoșire.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.