leaț

română

Etimologie

Din maghiară léc.

Pronunție

  • AFI: /le̯aʦ/


Substantiv


Declinarea substantivului
leaț
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ leaț leațuri
Articulat leațul leațurile
Genitiv-Dativ leațului leațurilor
Vocativ ' '
  1. bucată lungă și subțire de lemn (de obicei în patru muchii) folosită în tâmplărie și la construcții; șipcă.


Traduceri

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.