langueur

franceză

(français)

Etimologie

Din franceza veche langueur < latină languor.

Pronunție

  • AFI: /lɑ̃.ɡœʁ/


Substantiv

langueur f., langueurs pl.

  1. langoare, apatie, moleșeală

Sinonime

Cuvinte derivate

  • langoureux

Cuvinte apropiate

  • languir

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.