lăutoare

română

Etimologie

Din lăut + sufixul -oare.

Pronunție

  • AFI: /lə.u'to̯a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
lăutoare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ lăutoare lăutori
Articulat lăutoarea lăutorile
Genitiv-Dativ lăutorii lăutorilor
Vocativ lăutoare lăutorilor
  1. (reg.) lăut, lăutură; apă (fiartă cu leșie) pentru spălat pe cap.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.