juxtapune

română

Etimologie

Din franceză juxtaposer (după pune).

Pronunție

  • AFI: /ʒuks.ta'pu.ne/


Verb


Conjugarea verbului
(se) juxtapune
Infinitiv a (se) juxtapune
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 (mă) juxtapun
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să (se) juxtapună
Participiu juxtapus
Conjugare III
  1. (v.tranz.) a pune mai multe obiecte alături, unul lângă altul; a alătura.
  2. (v.refl. și tranz.) (gram.) a (se) îmbina prin juxtapunere.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.