juvăț

română

Etimologie

Din ucraineană žyvec.

Pronunție

  • AFI: /ʒu'vəʦ/


Substantiv


Declinarea substantivului
juvăț
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ juvăț juvețe
Articulat juvățul juvețele
Genitiv-Dativ juvățului juvețelor
Vocativ ' '
  1. ochi care poate fi strâns, format prin înnodare la capătul unei frânghii, folosit, mai ales, pentru a prinde un animal; laț.


Traduceri

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.