juncă
română
Etimologie
Din latină juvenca.
Pronunție
- AFI: /ˈʒun.kə/
Substantiv
| Declinarea substantivului juncă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | juncă | junci |
| Articulat | junca | juncile |
| Genitiv-Dativ | juncii | juncilor |
| Vocativ | ' | ' |
- vacă tânără, între doi și trei ani, care încă nu a avut vițel; junică.
Traduceri
Traduceri
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.