judecată singulară

română

Etimologie

Din judecată + singulară.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Cuvânt compus

judecată singulară

  1. (log.) judecată al cărei subiect este un nume individual.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.