istm
română
Etimologie
Din franceză isthme < latină isthmus.
Pronunție
- AFI: /istm/
Substantiv
| Declinarea substantivului istm | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | istm | istmuri |
| Articulat | istmul | istmurile |
| Genitiv-Dativ | istmului | istmurilor |
| Vocativ | istmule | istmurilor |
- fâșie îngustă de pământ care leagă două continente sau o peninsulă de un continent și care separă două mări sau două golfuri.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.