irită

Vezi și : irita

română

Etimologie

Din franceză iritis.

Pronunție

  • AFI: /iˈri.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
irită
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ irită irite
Articulat irita iritele
Genitiv-Dativ iritei iritelor
Vocativ irită iritelor
  1. inflamație a irisului, care se manifestă prin dureri locale, imposibilitate de a suporta lumina, prin contracția pupilei, decolorarea irisului etc.


Traduceri

Etimologie

Din irita.

Pronunție

  • AFI: /iˈri.tə/
  • AFI: /i.riˈtə/ (forma de perfect simplu)


Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru irita.
  2. forma de persoana a III-a plural la prezent pentru irita.
  3. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru irita.
  4. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru irita.

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.