intimat

română

Etimologie

Din a intima. Confer franceză intimé.

Pronunție

  • AFI: /in.ti'mat/


Substantiv


Declinarea substantivului
intimat
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ intimat intimați
Articulat intimatul intimații
Genitiv-Dativ intimatului intimaților
Vocativ intimatule intimaților
  1. parte într-un proces care se află în situația unui pârât în caz de recurs sau în altă cale de atac.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.