interrupt
engleză
(English)
Etimologie
Din latină interruptus < interrumpere.
Pronunție
- AFI: /ˌɪntəˈrʌpt/
Verb
| Conjugarea verbului to interrupt | |
| Infinitiv | to interrupt |
| Prezent simplu pers. 3 sg. |
interrupts |
| Trecut simplu | interrupted |
| Participiu trecut | interrupted |
| Participiu prezent | interrupting |
- a întrerupe
- Don't interrupt me! - "Nu mă întrerupe!"
Antonime
- continue, resume
Cuvinte derivate
- interrupter
- interruption
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.