interpunere
română
Etimologie
Din a (se) interpune.
Pronunție
- AFI: /in.ter'pu.ne.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului interpunere | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | interpunere | interpuneri |
| Articulat | interpunerea | interpunerile |
| Genitiv-Dativ | interpunerii | interpunerilor |
| Vocativ | interpunere | interpunerilor |
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.