integru

română

Etimologie

Din franceză intègre.

Pronunție

  • AFI: /in'te.gru/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
integru
Singular Plural
Masculin integru integri
Feminin integră integre
Neutru integru integre
  1. cinstit, onest, corect; incoruptibil.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.