ingera

română

Etimologie

Din franceză ingérer < latină ingerere.

Pronunție

  • AFI: /in.ʤe'ra/


Verb


Conjugarea verbului
ingera
Infinitiv a ingera
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 ingerez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să ingereze
Participiu ingerat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) (rar) a înghiți alimente.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.