inflige
română
Etimologie
Din franceză infliger.
Pronunție
- AFI: /in'fli.ʤe/
Verb
| Conjugarea verbului inflige | |
| Infinitiv | a inflige |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
inflig |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să infligă |
| Participiu | ' |
| Conjugare | III |
- (v.tranz.) (rar) a pedepsi.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.