infirmă

Vezi și : infirma

română

Etimologie

Din infirm.

Pronunție

  • AFI: /inˈfir.mə/


Substantiv


Declinarea substantivului
infirmă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ infirmă infirme
Articulat infirma infirmele
Genitiv-Dativ infirmei infirmelor
Vocativ infirmo infirmelor
  1. persoană care are o infirmitate; schiloadă, invalidă, beteagă.


Traduceri

Etimologie

Din infirm.

Adjectiv

  1. forma de feminin singular pentru infirm.

Etimologie

Din infirma.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru infirma.
  2. forma de persoana a III-a plural la prezent pentru infirma.
  3. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru infirma.
  4. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru infirma.

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.