infinitate
română
Etimologie
Din franceză infinité < latină infinitas, infinitatis.
Pronunție
- AFI: /in.fi.ni'ta.te/
Substantiv
| Declinarea substantivului infinitate | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | infinitate | infinități |
| Articulat | infinitatea | infinitățile |
| Genitiv-Dativ | infinității | infinităților |
| Vocativ | infinitate | infinităților |
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.