ineluș
română
Etimologie
Din inel + sufixul -uș.
Pronunție
- AFI: /i.neˈluʃ/
Substantiv
| Declinarea substantivului ineluș | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ineluș | inelușe |
| Articulat | inelușul | inelușele |
| Genitiv-Dativ | inelușului | inelușelor |
| Vocativ | inelușule | inelușelor |
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.