inek

turcă

(Türkçe)

Etimologie

Din turca veche iŋek < proto-turcică.

Pronunție

  • AFI: /i.nek/


Substantiv

inek, pl. inekler

  1. vacă
  2. (vulgar) pederast
  3. (argou) mașină, auto
  4. (argou) tocilar

Sinonime

  • 2: ibne

Cuvinte derivate

  • denizineği
  • inekhane

Cuvinte compuse

  • inek yağı
  • Macar ineği
  • sağmal inek
  • süt ineği
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.