incultă

română

Etimologie

Din incult.

Pronunție

  • AFI: /in'kul.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
incultă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ incultă inculte
Articulat inculta incultele
Genitiv-Dativ incultei incultelor
Vocativ inculto incultelor
  1. persoană care are o lipsă de cultură elementară, persoană necultivată; (p.restr.) agramată.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.