imperfectiv

română

Etimologie

Din franceză imperfectif.

Pronunție

  • AFI: /im.per.fek'tiv/


Adjectiv

  1. (despre aspectul verbelor; și substantivat, n.) care arată că acțiunea verbului este în desfășurare sau se repetă, fără să indice termenul sau rezultatul ei.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.