imediatețe

română

Etimologie

Din imediat + sufixul -ețe (după franceză immédiateté).

Pronunție

  • AFI: /i.me.di.a'te.ʦe/


Substantiv


Declinarea substantivului
imediatețe
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ imediatețe invariabil
Articulat imediatețea invariabil
Genitiv-Dativ imediateții invariabil
Vocativ imediatețe invariabil
  1. (rar) caracter imediat al unei acțiuni, al unui fapt.
  2. urgență.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.