im

română

Etimologie

Din latină limus.

Pronunție

  • AFI: /ˈim/


Substantiv


Declinarea substantivului
im
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ im imuri
Articulat imul imurile
Genitiv-Dativ imului imurilor
Vocativ imule imurilor
  1. (reg.) noroi, murdărie.


Traduceri

Etimologie

Din ima.

Verb

  1. forma de persoana a I-a singular la prezent pentru ima.
  2. forma de persoana a III-a plural la prezent pentru ima.
  3. forma de persoana a I-a singular la conjunctiv prezent pentru ima.

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.