identité

Vezi și : identite, identitë

franceză

(français)

Etimologie

Din latină târzie identitātem, forma de acuzativ pentru identitās („identitate”).

Pronunție

  • AFI: /i.dɑ̃.ti.te/
  •  Audiofișier


Substantiv

identité f., identités pl.

  1. identitate
  2. (fil., psih., soc.) identitate, sine
  3. (pol.) natură, specific
  4. (mat.) identitate

Sinonime

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.