icter

română

Etimologie

Din neogreacă ικτεροσ (íkteros). Confer latină icterus, franceză ictère.

Pronunție

  • AFI: /'ik.ter/


Substantiv


Declinarea substantivului
icter
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ icter ictere
Articulat icterul icterele
Genitiv-Dativ icterului icterelor
Vocativ icterule icterelor
  1. boală a ficatului și a veziculei biliare, care se caracterizează prin colorația galbenă a pielii și a mucoaselor bolnavului, provocată de impregnarea acestora cu pigmenți biliari; gălbinare.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.