ic
română
Etimologie
Din maghiară ík (versiunea literară ék).
Pronunție
- AFI: /ik/
Substantiv
| Declinarea substantivului ic | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ic | icuri |
| Articulat | icul | icurile |
| Genitiv-Dativ | icului | icurilor |
| Vocativ | icule | icurilor |
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.