huzur

română

Etimologie

Din turcă hŭzur.

Pronunție

  • AFI: /hu'zur/


Substantiv


Declinarea substantivului
huzur
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ huzur invariabil
Articulat huzurul invariabil
Genitiv-Dativ huzurului invariabil
Vocativ huzurule invariabil
  1. trai comod și lipsit de griji; (p.ext.) viață de trândăvie și de îmbuibare.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.