huița
română
Etimologie
Din huiț (regionalism pentru „scrânciob”, puțin folosit, etimologie necunoscută).
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Verb
| Conjugarea verbului (se) huița | |
| Infinitiv | a (se) huița |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) huiț |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) huițe |
| Participiu | huițat |
| Conjugare | I |
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.