horloge

franceză

Etimologie

Din latină hōrologium („ceas solar, orologiu”). Înrudit cu catalană rellotge, italiană orologio, occitană relòtge, portugheză relógio, horológio, română orologiu și spaniolă reloj.

Pronunție

AFI: /ɔʁ.lɔʒ/
Audio^fișier

Substantiv

horloge f., horloges pl.

ceas, orologiu
L'horloge d'une église, d'un palais, d'un collège.

Sinonime

(spec.) pendule

Cuvinte derivate

horloger
horlogerie
horlogique

Cuvinte compuse

cuvinte compuse

d'horloge
horloge à eau
horloge atomique
horloge comtoise
horloge d'eau

horloge de Flore
horloge de sable
horloge génétique
horloge parlante
maître des horloges

Expresii

réglé comme une horloge

Vezi și

avancer
cadran solaire
clepsydre
sablier
montre
retarder
réveille-matin, réveil-matin
quartz

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.