hori

română

Etimologie

Din horă.

Pronunție

  • AFI: /ho'ri/


Verb


Conjugarea verbului
hori
Infinitiv a hori
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
horesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să horească
Participiu horit
Conjugare IV
  1. (v.intranz. și tranz.) a cânta un cântec, de obicei o horă (din gură sau din fluier); (p.ext.) a doini.
  2. (v.intranz.) a juca hora.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.