horboțică

română

Etimologie

Din horbotă + sufixul -ică.

Pronunție

  • AFI: /hor.bo'ʦi.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
horboțică
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ horboțică horboțele
Articulat horboțica horboțelele
Genitiv-Dativ horboțelei horboțelelor
Vocativ horboțică horboțelelor
  1. diminutiv al lui horbotă.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.