hoit

română

Etimologie

Din maghiară dialectală holt (= halott).

Pronunție

  • AFI: /hojt/


Substantiv


Declinarea substantivului
hoit
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ hoit hoituri
Articulat hoitul hoiturile
Genitiv-Dativ hoitului hoiturilor
Vocativ hoitule hoiturilor
  1. cadavru intrat în descompunere; mortăciune, stârv, leș.
  2. (fig.) (pop.) om mare, gras și greoi în mișcări.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.