hleab

română

Etimologie

Din ucraineană kхлябатy (chljabaty) „a se clătina, a fi hodorogit”.

Pronunție

  • AFI: /hle̯ab/


Substantiv


Declinarea substantivului
hleab
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ hleab hleaburi
Articulat hleabul hleaburile
Genitiv-Dativ hleabului hleaburilor
Vocativ hleabule hleaburilor
  1. (reg.) lucru rău, stricat, vechi.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.