hăcui

română

Etimologie

Din germană hacken.

Pronunție

  • AFI: /hə.ku'i/


Verb


Conjugarea verbului
hăcui
Infinitiv a hăcui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 hăcuiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să hăcuiască
Participiu hăcuit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) (reg.) a tăia în bucăți (mici); a toca mărunt; a sfârteca, a ciopârți.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.