glotă

română

Etimologie

Din franceză glotte.

Pronunție

  • AFI: /'glo.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
glotă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ glotă glote
Articulat glota glotele
Genitiv-Dativ glotei glotelor
Vocativ glotă glotelor
  1. porțiunea cea mai îngustă a laringelui, cuprinsă între cele două coarde vocale.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.