gentuță

română

Etimologie

Din geantă + sufixul -uță.

Pronunție

  • AFI: /ʤen'tu.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
gentuță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ gentuță gentuțe
Articulat gentuța gentuțele
Genitiv-Dativ gentuței gentuțelor
Vocativ gentuță gentuțelor
  1. diminutiv al lui geantă; gentuliță.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.