frunzuliță

română

Etimologie

Din frunză + sufixul -uliță.

Pronunție

  • AFI: /frun.zu'li.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
frunzuliță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ frunzuliță frunzulițe
Articulat frunzulița frunzulițele
Genitiv-Dativ frunzuliței frunzulițelor
Vocativ frunzuliță frunzulițelor
  1. diminutiv al lui frunză; frunzișoară, frunzulică, frunzuleană, frunzucă, frunzică, frunziță, foiță.


Traduceri

Anagrame

  • furnizatul

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.