frecventare
română
Etimologie
Din a frecventa.
Pronunție
- AFI: /frek.venˈta.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului frecventare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | frecventare | frecventări |
| Articulat | frecventarea | frecventările |
| Genitiv-Dativ | frecventării | frecventărilor |
| Vocativ | frecventare | frecventărilor |
- acțiunea de a frecventa și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.