fractura

Vezi și : fractură

română

Din franceză fracturer.

Conjugarea verbului (se) fractura
Infinitiv	a (se) fractura
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) fracturez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) fractureze
Participiu	fracturat
Conjugare	I

(v.tranz. și refl.) a(-și) frânge, a(-și) rupe un os, p.ext. un membru al corpului; a produce sau a suferi o fractură.
Și-a fracturat un os.

a(-și) produce o fractură

poloneză: łamać się (polski) pękać (polski); złamać się (polski) pęknąć (polski)
portugheză: fraturar (português)
spaniolă: fracturar (español)
suedeză: bryta (svenska)
turcă: kırmak çatlatmak (Türkçe), yarmak (Türkçe); kırılmak (Türkçe)

Din fractură.

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.